Eat. Breath. Move - pt. II


Respiră

În articolul precedent am stabilit că mâncarea este combustibilul organismului nostru. Macronutrienții din mâncare sunt metabolizaţi sau altfel spus arşi, în urma acestui proces rezultând energie. Însă procesul de ardere nu poate avea loc în lipsa oxigenului şi fără eliberare de dioxid de carbon. Astfel ajungem să discutăm despre respiraţia celulară. Organismul uman nu respiră doar prin sistemul respirator, ci prin fiecare celulă.

Calea Aerului

Aerul intră în corp prin nări, călătoreşte prin trahee, ajunge în bronhii, apoi în bronhiole, apoi în alveole, care formează plămânii şi unde are loc transferul oxigenului în sânge prin capilare, care sunt cele mai mici vase sangvine din sistemul circulator. Plămânii şi funcţionalitatea lor sunt sub influenţa gravitaţiei, astfel că transferul de oxigen în sânge este mai mare în partea de sus a plămânilor, unde există mai mult oxigen, dar mai puţine vase de sânge care să preia oxigenul, şi opusul se întâmplă în părţile inferioare ale plămânilor. Această ineficienţă poate fi influenţată de modul în care respirăm. Există trei tipuri de respiraţie: diafragmatică - care solicită parte inferioară a plămânilor, unde există cea mai mare cantitate de sânge care să preia oxigenul şi este respiraţia cu care ne naştem (observă cum respiră un bebeluş), toracică - care foloseşte partea de mjloc şi cea superioară a plămânilor şi care necesită un efort mai mare depus de corp, astfel că raportul oxigen consumat/oxigen transferat în sânge este mai mic; şi respiraţia claviculară care foloseşte partea superioară a plămânilor şi este cea mai ineficientă. Posturile de yoga sunt menite să stimuleze toate cele trei segmente ale plămânilor, inversiunile fiinde cele care stimulează cel mai mult criculatia sângelui în părţile superioare ale plămânilor şi crescând astfel eficienţa respiraţiei.

Respirația și emoțiile

Diafragma seamănă ca formă și mișcare cu o meduză. Când respirăm diafragmatic, în timpul inhalării diafragma - meduza - coboară asupra organelor interne, masându-le, stimulând circulaţia şi relaxând organismul. Diafragma orchestrează mişcarea tuturor organelor din cutia toracică şi cutia abdominală şi viceversa. Activitatea organelor din aceste cavităţi sunt controlate de sistemul nervos autonom şi cele două ramuri ale sale: sistemul simpatic, care accelerează funcţiile organismului şi cel parasimpatic, care este responsabil de relaxare. Astfel, prin controlul respiraţiei putem să ne influenţăm întreaga stare internă, atât fizic cât şi psihic. Din această cauză, atunci când avem un atac de panică sau suntem stresaţi este recomandat să respirăm profund. Respiraţia profundă înseamnă respiraţia care include toate cele trei tipuri de respiraţie, inclusiv cea diafragmatică, care transmite în mod natural creierului că este ok să se relaxeze. Nu ai observat că în momente de panică ţi se scurtează respiraţia, ritmul devine alert şi respiraţia este toracică? Asta se întâmpla deoarece în reflexul fugi sau luptă (sistemul simpatic)diafragma este automat blocată. Dacă suntem stresaţi perioade lungi de timp, organismul menţine starea de fugi sau luptă, iar respiraţia este toracică. Fără să existe un răspuns fizic de fugă sau luptă, ne hiperventilăm şi ajungem la starea de anxietate. Trăind în stres, dezvoltăm şabloane de respiraţie greşite, care nu fac altceva decât să ne accentueze şi să perpetueze stările şi emoţiile negative. Acestea au repercursiuni grave asupra stării nostre de sănătate, atât fizic cât şi psihic. De exmplu, studii ştiinţifice au demonstrat că emoţii precum furia, frica sau anxietatea inhibă puternic mişcările peristaltice ale sistemului digestiv.

Arta respirației

Aşa ajungem la puternică legătură dintre respiraţie şi emoţii. Fiecare emoţie sau stare influenţează respiraţia. Vestea bună este că procesul funcţionează şi în sens opus. Prin respiraţie ne putem controla emoţiile şi astfel mintea. O ramură yoga este Pranayama, care se poate traduce prin ”controlul respiraţiei” sau ”controlul pranei”, Prana fiind considerată energia vieţii. Exerciţiile de respiraţie (pranayama) influenţează ritmul cardiovascular, funcţiile neurologice şi cerebrale şi secreţiile hormonale. Orice tip de meditaţie are la baza controlul respiraţiei, înţelepţii antici yoghini şi nu numai descoperind o legătură directă între respiraţie şi fluctuaţiile minţii. Calmarea şi controlul respiraţiei duc la calmarea şi controlul minţii. De asemenea, psihologi și diverși specialiști în controlul stărilor emoționale își învață pacienții și clienții tehnici de control al respirației, pentru a se gestiona pe sine în situațiile dificile. De ce este atât de important să ne controlăm respiraţia? Deoarece, aşa cum am văzut, respiraţia este în strânsă legătură cu emoţiile şi mintea, iar emoţiile şi mintea controlează toate procesele corpului uman. Dacă dorim să ne păstrăm starea de sănătate bună, şi cea fizică şi cea psihică, este important să nu trăim în emoţii negative precum frica, stresul, furia pe perioade lungi de timp şi să ne păstrăm mintea limpede şi calmă. Încearcă să oferi mai multă atenție pe parcursul zilei propriei respirații. Observ-o și ascultă mesajul transmis de corpul tău! Pentru plămâni sănătoşi, o respiraţie corectă şi o stare de sănătate bună trebuie să ne folosim corpul, adică să ne mişcăm! Corpul uman este o maşinărie cu capacităţi extraordinare. Dar nefolosite, acestea se uzează şi având în vedere că totul este corelat, o uzură într-un loc va duce la uzarea întregului sistem. Mâncare şi respiraţia sunt completate de activitatea fizică în procesul menţinerii unei stări de sănătate bune. În următorul articol, ne mişcăm!


56 views

Bucharest, Romania

©2018 by Journey to Y. Proudly created with Wix.com